Sisteme de joc (10) - Ultimii 20 de ani...

In ultimele doua decenii fotbalul mondial a evoluat foarte mult din punct de vedere al vizibilitatii in mass-media, al afacerilor din spatele jocului propriu-zis si al deschiderii granitelor pentru circulatia jucatorilor intre cluburi. Transformarea C.C.E in Liga Campionilor incepand din 1992, dezvoltarea formatului acestei competitii pentru a sprijinii ratingul retelelor de televiziune internationale, accesul la sume mari de bani si efectele "legii Bosman"prin care numarul de jucatori straini dintr-un club nu mai este limitat au dus la o dezvoltare fara precedent a fotbalului. Marirea numarului de echipe la turneele Cupei Mondiale la 24 la C.M. din Spania 1982 si la 32 incepand cu C.M. din Franta 1998 a insemnat de asemenea un plus pentru spectacol. Conditiile de pregatire, bazele sportive moderne, echipamente si medicamentatie de inalt nivel, toate constituie plusuri. Totusi, dincolo de aceste castiguri ale ultimilor ani, exista si multe defectiuni in sistem. Despre acestea insa nu e momentul sa discutam acum.

Analiza asupra sistemelor de joc din ultimii 20 de ani ne arata ca nu exista transformari majore, sisteme de anvergura celor prezentate in acest serial nedezvoltandu-se in aceasta ultima perioada. Practic, dincolo de anumite nuante date de tehnicieni plecand de la calitatile unor jucatori si de la nevoia de a contracara pe moment anumite caracteristici ale adversarului, nu putem spune ca s-a inovat sau s-a inventat ceva nou in fotbal incepand cu mijlocul anilor'80 pana in prezent. Desi sistemele 1-4-4-2 sau 1-4-3-3 raman cele mai frecvent intalnite in lumea fotbalului din ultimii 20 de ani, anumite schimbari pe care le apreciez semnificative au existat. Pe scurt cateva dintre acestea:

1. Sistemul 1-4-4-2 cu zona mixta si pressing avansat jucat de A.C. Milan in perioada anilor 1988-1995 sub conducerea antrenorilor Arrigo Sacchi si Fabio Capello. Un stil spectaculos, cu o aparare ce excela in jocul "la ofsaid" si un mijloc ce facea un pressing foarte agresiv. Soliditatea si inteligenta fundasilor asigura linistea unui atac stralucitor, in care jocul in viteza al unor jucatori spectaculosi, tehnici, abili, a adus victorii importante.

2. Sistemul 1-5-3-2 cu fundasi laterali foarte ofensivi promovat de Germania de Vest la Cupa Mondiala din Italia 1990 sub conducerea lui Franz Beckenbauer. Un libero(Augenthaler) care urca uneori la mijloc, doi fundasi centrali puternici, doi fundasi-aripi, trei mijlocasi foarte tehnici-Littsbarki-Mattheus-Haessler(sau Bein), ofensivi, mereu in miscare si doua varfuri ce se completau perfect( Voeller si Klinsmann). Un sistem aparent defensiv, de fapt deosebit de flexibil, devenind pe faza de atac un 1-3-4-1-2.

3.Sistemul 1-4-3-1-2 cu un mijlocas-atacant de clasa aparut in 1986 la Cupa Mondiala. Este sistemul in care juca Argentina lui Maradona, antrenata de Carlos Bilardo. Sistemul a fost folosit de numeroase ori incepand din anii '90. Juventus Torino in 1996 ( cu Del Piero in spatele lui Vialli si Ravanelli) sau AC Milan in sezonul 2002-2003 cu (Rui Costa in spatele lui Shevcenko si Inzaghi) sunt doar doua exemple.

4. Sistemul 1-3-4-1-2 cu jucatori de banda preferat de Fabio Capello la A.S. Roma in anii 1998-2000 cu laterali avand calitati atat defensive, cat si ofensive(Cafu si Candela) si cu Totti in fata mijlocasilor centrali Emerson si Tommasi. Echipa din capitala Italiei reusea in anul 2000 cel mai bun sezon al sau din ultimele trei decenii, cucerind "lo scudetto".

5. Sistemul 1-4-1-4-1 cu mijlocas defensiv , cu extreme si varf de careu experimentat la Chelsea Londra de Jose Mourinho in perioada 2004-2007. Baza sistemului era la mijloc, unde pe langa cei doi fundasi laterali ofensivi, mai evoluau un mijlocas la inchidere (Makelele), doi mijlocasi ce combinau jocul in forta cu deosebite calitati tehnice (Ballack si Lampard) si doi mijlocasi-extreme , rapizi, ofensivi, buni dribleuri si pasatori ( Robben si Joe Cole sau ulterior Malouda si Wright-Phillips).In atac un varf masiv, oportunist si viclean, cu un excelent simt al portii(Drogba).

6. Sistemul 1-4-2-3-1 cu doi mijlocasi defensivi si o linie de trei mijlocasi foarte ofensivi in spatele varfului de careu.Un sistem care a fost folosit in ultimul timp de tot mai multe echipe, printre cele mai cunoscute FC Liverpool antrenata de Rafa Benitez in perioada 2005-2010 si nationala Germaniei antrenata la C.M. din Africa de Sud 2010 de Joachim Lowe. Sistemul presupune doi mijlocasi centrali cu sarcini de recuperare si constructie ( Alonso-Mascherano la FC Liverpool si Schweinsteiger-Khedira la nationala germana) si un mijlocas ofensiv ( Gerrard, respectiv Otzil). Aripile-extreme evolueaza acoperind o zona intinsa la mijloc si in atac, presupunand jucatori de travaliu, cu o excelenta conditie fizica ( de exemplu Kuyt la Liverpool sau Muller la nemti).

Fara a fi singurele nuantari din ultimele decenii, aceste sisteme nu aduc schimbari de esenta in modul de a intelege fotbalul. Se poate spune ca dupa "catenaccio", "fotbalul-total' si "zona mixta" fotbalul contemporan inca asteapta sa fie reinventat. Iar asteptarea se prelungeste de aproape 30 de ani.

Speram ca ...va(mai) urma..