Mari echipe (1) :"La Maquina" River Plate Buenos Aires

Celebrul atac al celor de la River Plate in 1942
Juan Carlos MUNOZ, Jose MORENO, Adolfo PEDERNERA, Angel LABRUNA si Felix LOUSTAU.

Inainte de Real Madrid cu cele 5 Cupe ale Campionilor Europeni castigate in perioada 1955-1960, de Ajax si "fotbalul-total" al anilor 1969-1973, de marea echipa a celor de la AC. Milan de la sfarsitul anilor '80 sau de "tiki-taka" catalan al celor de CF Barcelona din ultimile sezoane, o mare echipa de club a dat nastere pentru prima data fotbalului spectacol. Minunea s-a produs departe de Europa, in Argentina si avea sa poarte supranumele de "La Maquina", adica "Masinaria".

River Plate este cel mai puternic club din Argentina, iar rivalitatea cu Boca Juniors, o alta celebra grupare din Buenos Aires este cunoscuta in intreaga lume ca "El Superclasico". Probabil cel mai incins derby al fotbalului. Inainte ca acest meci sa devina momentul de maxima importanta al fotbalului din Argentina, River s-a aflat in centrul atentiei fotbalului mondial datorita unei echipe legendare ce s-a nascut in anii'30, a atins apogeul artei sale in anii '40 si a dominat fotbalul argentian in anii'50. Timp de doua decenii, intre 1935 si 1957 River Plate avea sa castige 12 titluri de campioana. Istoria marii echipe a celor de la River Plate s-a nascut prin achizitionarea a doi mari fotbalisti : Peucelle si Ferreyra. Primul, un jucator extrem de tehnic si clarvazator, un maestru al fentei, a venit in 1931 si a adus primul titlu pentru River in chiar primul sezon. Imediat a fost adus si Ferreyra, un centru atacant cu un sut foarte puternic si un simt al portii impresionant. Cei doi au insemnat experienta si valoarea care au constituit baza foarte solida pe care s-a consolidat o echipa care impresiona prin executii rafinate, viteza si tehnicitate, combinatii surprinzatoare, fantezie debordanta si un ritm al jocului care deruta adversarul. In 1936 si 1937 River Plate castiga campionatul Argentinei, alaturi de cei doi remarcandu-se fotbalisti precum Moreno, Cesarini, Minella, Munoz, Pedernera sau Vassini. Inceputul anilor '40 va insemna nasterea legendei pentru River Plate. Iar legenda spune ca in perioada anilor 1941-1945 "La Maquina" a ajuns sa joace cel mai bun fotbal din acel timp. Atacul "de aur" a fost format din Munoz, Moreno, Pedernera, Labruna si Loustau. Munoz, era un jucator exploziv, o extrema rapida, cu un joc inteligent si eficace. Moreno, inalt, foarte puternic, cu suturi imparabile si o tehnica ireprosabila, considerat cel mai mare jucator argentinian de pana la Maradona. Centru atacant si coordonator al jocului de atac, Pedernera, supranumit "El Maestro" era un fotbalist clarvazator, maestru al pasei si un strateg deosebit, capabil de miscari surprinzatoare in teren. Langa el, completandu-l perfect, Labruna, golgheterul echipei, fotbalist complet, mereu in cautarea golului, cu o personalitate extraordinara. Pe extrema stanga evolua Loustau, cu un fizic mai degraba fragil, dar cu driblinguri ucigatoare, rapid si spectaculos.

Cei cinci magicieni din atacul lui River nu au jucat foarte multe meciuri impreuna, dar sunt considerati ca fiind atacul letal, cel mai puternic al echipei in acei ani. Alaturi de ei au evoluat si au castigat campionatele din 1941, 1942 si 1945 jucatori precum Yacobo, Vaghi, Soriano, Ramos, Deambrossi, Gallo, Rodriquez, Rodolfo sau Grisetti. In 1945 titlul a fost castigat de o echipa ce avea in componenta si trei jucatori tineri, nou veniti la River Plate, care ulterior vor deveni vedete ale fotbalului mondial. In poarta se afla Carrizo, un superportar, care va deveni celebru prin longevitatea sa si prin faptul ca a fost unul dintre primii portari moderni ( a purtat pentru prima data manusi si degaja lung cu piciorul, lucruri care nu se mai intamplasera pana atunci). In locul lui Moreno, plecat de la echipa , a evoluat in acel sezon Alfredo Di Stefano, un tanar foarte talentat, ce imbina forta cu tehnica, avand o viteza deosebita si o viziune deosebita in teren, fotbalist ce in anii '50-'60 va deveni cel mai mare fotbalist al lumii, evoluand pentru Real Madrid. La mijlocul terenului a cunoscut afirmarea in 1945 un alt tanar: Pipo Rossi. Mijlocas coordonator, cu un plasament iesit din comun, tehnician de clasa, calm, solid, foarte tehnic. In 1947 River Plate castiga din nou titlul, dar epoca de maxima forta a echipei se incheia. Munoz, Moreno, Rossi, Pedernera si Di Stefano vor parasi rand pe rand echipa. Cu toate acestea River va ramane principala forta a fotbalului argentian si in anii '50, cucerind titlul de campioana in 1952, 1953, 1955, 1956, 1957. Alaturi de Carrizo, Labruna si Loustau, in acei ani au mai evoluat si alti superjucatori precum Walter Gomez sau Sivori. De asemenea in perioada 1955-1958 a revenit la echipa si Nestor "Pipo'' Rossi, devenind artizanul titlurilor din acei ani.

Prestigiul international al celor de la River Plate a fost castigat de inegalabila masinarie perfecta evocata prin supranumele dat de istoria fotbalului formatiei al carui joc colectiv ilustra inceputurile fotbalului modern. Un fotbal bazat pe o continua miscare in teren a atacantilor, pe schimbari de ritm, tehnica individuala, viteza si inteligenta tactica. Se poate spune ca "La Maquina" a fost precursoarea marelui Ajax si a "fotbalului total" si a reprezentat in epoca sa cea mai puternica echipa de club a fotbalului. In timp ce in Europa se desfasura Cel de-al Doilea Razboi Mondial, in Argentina razboiul exista doar la nivelul fotbalului. Iar castigatoarea din acei ani a fost fara indoiala River Plate Buenos Aires- "La maquina".