Grupa F: Italia-Paraguay 1-1, Noua Zeelanda- Slovacia 1-1

Zilele lui Chilavert in poarta Paraguay-ului au trecut, dar urmasii marelui portar sunt considerati de specialisti foarte talentati. La acest "Mondial" paraguayenii au venit convinsi ca au cea mai buna generatie din istorie. In meciul cu Italia, campioana mondiala en-titre, au inceput fara vedetele Cardozo si Santa Cruz, dar au jucat un fotbal solid. Italienii, cu o echipa compacta, asezata impecabil in teren, dar fara individualitati, au parut statici si surprinsi de forta adversarului. Dupa ocazia lui Aureliano Torres, acelasi atacant sud-american a centrat excelent pentru fundasul Alcaraz care l-a depasit pe "batranul" capitan Cannavaro si a inscris in minutul 39. Dupa pauza, italienii forteaza si in urma unui corner egaleaza prin De Rossi. Urmeaza incercari repetate de a prelua conducerea, dar rand pe rand Pepe ( de doua ori) si Montolivo nu il pot invinge pe excelentul Justo Villar. Italia incepe ca de obicei, precaut, cu un egal "muncitoresc" in fata unei echipe care are potential si valoare si poate fi o surpriza placuta.

In cel de-al doilea meci Slovacia a intalnit Noua Zeelanda. Favoritii, jucatorii slovaci, au inscris prin Vittek, dupa o centrare a lui Sestak. Cu Skrtel si Marek Cech in aparare si vedeta Hamsik la mijloc, Slovacia e avut victoria in mana, dar in prelungirile meciului Reid egaleaza nesperat.

O grupa echilibrata, in care toate echipele par sa aiba sanse. Totusi, in opinia mea, cele mai puternice echipe par a fi Italia si Paraguay. Si totusi, cu putin noroc pentru slovaci campioana mondiala ar putea chiar sa nu se califice.

Grupa E: Olanda - Danemarca 2-0, Japonia - Camerun 1-0

"Portocala mecanica" a avut un meci de debut foarte greu.Asa dupa cum se prefigura, Danemarca a insemnat un adversar redutabil, o imbinare de darzenie si fantezie. "Brazilienii nordului", danezii, au jucat mereu combinativ si tehnic, dar s-au bazat totodata pe forta si spirit de lupta. Confruntarea cu olandezii a fost un meci foarte reusit, cu actiuni cursive, purtate in viteza.Kahlenberg si Bendtner au pus in pericol poarta aparata excelent de Stekelemburg, iar Van der Vaart si Kuyt au fost mereu in fata portii lui Sorensen. Van Persie a ratat si el in doua-trei randuri, iar lupta dintre cele doua echipe parea un meci de box cu doi foarte buni incasatori. Totusi, a fost de ajuns o stangacie a fundasului Simon Poulsen care a respins cu capul in spatele coechipierului sau Agger , iar din spatele acestuia mingea a poposit in poarta daneza. Era 1-0 pentru olandezi. Meciul a continuat cu ritm. Danezii au fortat prin veteranii Romedahl si Gronkjaer, iar olandezii l-au aruncat in lupta pe Elia. Extrema stanga de abanos a reusit o faza de toata frumusetea inca din momentul in care a intrat. Pericolul a venit insa din sutul lui Snejder care a intalnit bara transversala. In minutul 85 Elia patrunde in careu suteaza plasat pe langa Sorensen mingea loveste bara si se intoarce in teren, de unde pe faza Dirk Kuyt o plaseaza in poarta daneza: 2-0. Olandezii fac un pas mare inca de la inceputul turneului, iar danezii raman sa se lupte cu Camerun si Japonia pentru a patrunde in optimi.

In meciul al doilea al grupei, Japonia a invins Camerunul. Honda, japonezul vopsit blond a inscris dupa o centrare perfecta in minutul '39. Samuraii au jucat un fotbal echilibrat, bine asezati in teren si luptand pentru fiecare minge. De cealalata parte Essou-Ekotto , Etoo, Idrissou si Enoh au ratat ocazii uriase.

Favoritele mele din aceasta grupa: Olanda si Danemarca.

Grupa D: Germania - Australia 4-0, Ghana-Serbia 1-0

Panzerele au intrat in "Mondial" printr-un meci in care au dominat autoritar formatia Australiei. Intr-un sistem 1-4-2-3-1, cu Klose varf impins si Podolski- Oezil- Muller in spatele lui si cu o aparare impenetrabila in fata careia Khedira a fost de netrecut, nemtii au inscris repede in minutul 8 ( din centrarea perfecta a lui Thomas Muller) , iar Klose a reusit "specialitatea casei" in minutul 26, inscriind cu capul la centrarea capitanului Lahm. Autoritari la mijlocul terenului si mereu decisivi in careu, elevii lui Joachim Low au reusit doua goluri si in a doua repriza. Muller, la capatul unei actiuni personale, si Cacau, intrat in locul lui Miro Klose au stabilit scorul final :4-0 pentru Germania. Australienii au parut din alta clasa fotbalistica, fiind depasiti la toate capitolele. Din nou, ca de atatea ori pana acum la turneele finale, forta si rigurozitatea au servit o noua lectie de fotbal- lectia germana.

In meciul al doilea al grupei D, Serbia a dezamagit total. Lenta, fara viziune, cu vedetele Stankovici, Zigic sau Jovanovici lipsiti de forma. In fata ei a stat puternica echipa a Ghanei, cu jucatori rapizi si robusti, dornici de a confirma, fara inhibitii in fata sarbilor. Meciul a fost anost si lipsit de ritm. Sarbii au trecut pe langa gol in cateva ocazii prin Pantelici si Kolarov, dupa ce inceputul meciului a apartinut africanilor care au ratat prin Tagoe, Mensah si Gyan. In minutul 74 insa fundasul central al sarbilor, Lukovici a fost eliminat iar cateva minute mai tarziu Kuzmanovici a atins mingea cu mana in careu. Penalty-ul acordat corect a fost transformat de Gyan. In final acelasi atacant ganez a sutat in bara, parca incercand sa ne convinga ca victoria echipei sale este pe deplin meritata. Prin cele doua rezultate lupta dintre Serbia si Germania pare sa fie decisiva. Mai ales pentru sarbi.

Pronosticul meu ramane insa, mai mult ori mai putin obiectiv, acelasi: Germania si Serbia vor merge mai departe.

Grupa C: Anglia- Statele Unite 1-1, Slovenia- Algeria 1-0

"Come on England!"-ul nu s-a mai auzit ca in alte ocazii. Nu fiindca nu ar fi existat zeci de mii de englezi in tribunele stadionului din Rustenburg, in meciul de debut al "celor trei lei" la World Cup 2010, ci fiindca si de aceasta data vuvuzelele au fost prea zgomotoase. Anglia a intrat decisa sa castige impotriva Statelor Unite si sa isi ia o revansa asteptata de 60 de ani. Atunci, in Brazilia, in 1950, americanii reuseau una dintre cele mai mari surprize din istoria Cupei Mondiale invingand Anglia celebrilor Wright, Ramsey, Finney, Mortensen sau Mullen. In 2010, in Africa de Sud, noul capitan al Albionului, Steven Gerrard, a inscris la capatul unui traseu Lampard-Heskey. Era minutul 4 si tribuna insularilor era in delir. Englezii au continuat sa domine. Dincolo de furia britanica se putea usor observa insa ermetismul italian al lui Fabio Capello. Totusi, americanii au iesit tot mai mult in atac, iar Donovan si Onyewu au incercat vigilenta lui Green. Golkeeperul englez a comis insa "gafa mondialului" cand a scapat in propria poarta sutul lui Donovan si la pauza scorul era din nou egal. In a doua jumatate englezii au lasat la cabine orice urma de prudenta si s-au aruncat in atac. Cu un joc avantat, deschis pe aripi si infierbantat de patrunderi pe centru, nationala capitanului Stevie G a pus o presiune formidabila pe apararea americanilor. Rand pe rand, Heskey, Lampard, Rooney si Wright-Phillips au facut insa un erou din Tim Howard, iar gafa lui Green din min.40 a ramas pana la final decisiva.

In celalalt meci al grupei, Slovenia a invins prin golul marcat de Robert Koren, in min.79. Un meci anost, fara prea multe reusite, in care cele doua formatii au parut mult timp ca sunt multumite cu un punct. Capitanul sloven a reusit insa sa incline balanta cu un sut frumos din marginea careului, excelent plasat la coltul lung.

Totusi, dupa pararea mea Anglia si Statele Unite raman favorite pentru a merge in "optimi".

Grupa B: Coreea de Sud- Grecia 2-0, Argentina - Nigeria 1-0

Sud-coreenii au inceput napraznic meciul cu fosta campioana a Europei din urma cu 6 ani, Grecia. Lee-Jung Soo, nemarcat in careul grecilor, a inscris inca din minutul 7, iar prima repriza a insemnat o lupta inegala intre vitezistii asiatici, agresivi si tehnici, cu o incredibila disponibilitate ofensiva si elenii, greoi, lenti, fara vlaga. La pauza a iesit chiar capitanul Karagounis, umbra celui de acum cativa ani. Nici celelalate piese de rezistenta ale europenilor nu au functionat: Samaras si Charisteas au fost si ei inlocuiti in a doua repriza, iar Gekas sau Seitaridis au parut mai degraba depasiti de nivelul jocului prestat de asiatici. Vioi, plini de ritm, creandu-si dese oportunitati de a marca, sud-coreenii au reusit si al doilea gol in debutul celei de-a doua reprize. Autorul: capitanul Park Ji -Sung, omul partidei. De altfel, se poate spune ca tocmai diferenta intre cei doi capitani a dat in final si diferenta de scor. Unul, schimbat la pauza, dupa o repriza in care practic nu a existat pe teren. iar celalalt, titular la Manchester United, conducandu-si coechipierii spre prima victorie la acest "Mondial".

In meciul cel mai asteptat al celei de a doua zile Argentina lui Maradona si Messi a intalnit Nigeria, singura echipa de la acest campionat in care se regasesc doar jucatori ce evolueaza la echipe de club dinafara tarii lor. Meciul a fost un adevarat regal ofensiv, in care ambele echipe au incercat sa ajunga mereu spre poarta adversa. Argentinienii, intr-o asezare super-ofensiva ( 4-3-3 cand se aflau in aparare si 3-4-3 cand atacau) au pornit de la inceput cu uriasul avantaj dat de confortul psihic al golului fundasului Heintze. Acesta a inscris in minutul 6, cu capul, de la 11 metri. Argentina s-a aparat sus, a facut un pressing atent, a pasat mult si a creat ocazii de gol importante. Ratarile lui Higuain si Messi au facut insa ca scorul sa ramana 0-0 la pauza. Portarul Enyeama a facut minuni. Salvand in multe dintre situatiile de unu-la-unu in care s-au aflat varfurile argentiniene, el a dat pana la capat sperante africanilor. Taiwo si Uche insa au ratat in final, la fel ca Messi, iar scorul a ramas pana la urma doar 1-0. Un meci interesant, la capatul caruia Argentina a demonstrat ca are calitati ofensive deosebite, dar ca trebuie sa isi mai rezolve unele disfunctionalitati din defensiva. Nigeria ramane sa lupte cu sud-coreenii lui Park.

Pronosticul meu dupa prima runda: se vor califica mai departe Argentina si Nigeria.

Grupa A : Africa de Sud-Mexic 1-1, Uruguay - Franta 0-0

In meciul de deschidere al Cupei Mondiale s-au infruntat Africa de Sud si Mexicul. Marturisesc ca sunt un admirator al urmasilor lui Montezuma de pe vremea cand in atacul mexican evoluau Cuahtemoc Blanco si Luis Hernandez. Si astazi , incepand cu Rafa Marquez si Torrado, capitanul echipei si continuand cu Salcido, Osorio, Vela, Dos Santos sau Guardado, mexicanii propun o trupa solida si tehnica, cu o permanenta doza de viclenie in joc, alternand abilitati tehnice cu rigurozitate tactica europeana. Aseara, in fata gazdelor au facut o prima repriza solida, inscriind un gol anulat pentru o pozitie de ofsaid si demonstrand ca pot juca un fotbal de calitate. Sud-africanii au stat la panda precum gheparzii savanelor si au lovit prin incredibilul gol al lui Tshabalala, sut in vinclu de la marginea careului. (min.55) Mexicanii si-au revenit din soc si au mobilizat rezervele pentru a reusi egalarea. Au intrat veteranul Blanco si speranta Guardado. In minutul 79, cand se parea ca Mexicul nu mai are forta de a inscrie, Rafa Marquez, jucatorul Barcelonei reuseste sa spulbere visul unui stadion. Golul sau a insemnat restabilirea unui echilibru care s-a regasit si in teren pe parcursul pardidei. In final, Mphela a avut ocazia victoriei , dar sutul sau din unghi a lovit bara portii aparate de Perez.

In celalalt meci al serii s-au intalnit doua foste campioane mondiale, Uruguay si Franta. Partida, una relativ anosta si lipsita de ocazii de gol, a demonstrat ca o echipa cu valori indiscutabile dar avand pe banca un antrenor mediocru nu poate sa isi impuna jocul in fata unui adversar robust si agresiv. Ribery si Gourcouff au fost singurii francezi care au aratat ca niste vicecampioni mondiali, iar marea ocazie a lui Gouvou a fost singurul moment in care Franta a parut capabila sa inscrie. De cealalta parte, ma asteptam parca mai mult de la Uruguay, una dintre echipele pe care eu le consider capabile de surprize la acest Mondial. Forlan a fost un pericol real pentru poarta franceza in doua-trei randuri, dar ceilalti coechipieri au facut un joc mai degraba modest. Uruguay-ul a parut o echipa care are un singur om de gol si 10 soldati disciplinati, care isi stiu fiecare rolul.

Cele doua rezultate de egalitate au insa si un aspect pozitiv: echilibrul grupei lasa posibilitatea unor viitoare meciuri "pe viata si pe moarte". In grupa A, cine va face 4 puncte are sanse mari de a merge mai departe.

Din punctul meu de vedere imi mentin favoritele de la inceput: Uruguay si Mexic.

De ce Anglia?

Pentru ca sunt loial, mereu si mereu, unei nationale care mi-a placut enorm acum 14 ani. In 1996, la C.E., Anglia era gazda. Spera, dupa 30 de ani de la singurul ei mare triumf la nivel de echipa reprezentativa, sa aduca nu doar fotbalul acasa, ci si un trofeu continental. Parca niciodata fotbalul nu a fost mai adorat ca atunci, in vara umeda din insula britanica. Stadioanele cantau, meci de meci, pline si implinite de pasiunea pentru jocul inventat si dezvoltat acolo, in ceata dintre Canalul Manecii, Marea Nordului si Atlantic. Atunci, am inceput sa fiu un fan al Albionului in fotbal. In primul rand, datorita lui Steve Mc Manaman, vedeta celor de la Liverpool, favoritii mei din Premier League. Tehnic, abil, rafinat, cu un joc bazat pe viteza si dribling, el ramane si azi cel mai talentat jucator englez pe care l-am vazut eu jucand. Langa el jucau Adams si Pearce, Anderton si Shearer, Ince si Platt, Gascoigne si Sheringham. Marele meci care mi-a decis sustinerea Angliei a fost sfertul de finala cu Olanda. Un 4-0 senzational. In semifinale, la fel ca in 1990, englezii pierdeau "la penalty-uri". Acelasi adversar: Germania. Platt, Gascoigne sau Pearce fusesera prezenti in ambele semifinale. De atunci Anglia a fost mereu favorita mea. Desi nu a mai ajuns niciodata in semifinale, ea a iesit de cateva ori din competitie in urma loviturilor de la 11m. In 1998 cu Argentina, in 2006 cu Portugalia ( la fel ca la C.E. 2004). In 2002 anglia a condus Brazilia in sferturi si a pierdut dupa o greseala a portarului Seaman. Anglia pierde, dar o face mereu luptand. Nu e niciodata monotona, nu e niciodata banala. E mereu o stare de spirit. In versurile imnului englez, maiestuos si inaltator deopotriva, tribuna alb-rosie isi regaseste dintotdeauna gloria veacurilor in care britanicii stapaneau mari si colonizau teritorii indepartate.

Cantecele englezilor, incurajarile lor, imi dau sentimentul ca sustin o echipa de club. Ma indeamna sa strig si eu "Come on England!".

Pentru asta si fiindca imi amintesc ambitia lui Waddle, personalitatea lui Lineker, viteza lui Owen sau frumusetea centrarii lui Beckham, voi fi si de aceasta data fan-ul declarat al Angliei!